Formare profesionala sau ce diplome si certificari am adunat :)

Calea devenirii mele (profesionale) sau despre cum am folosit busola interioară pana aici.

Liberul arbitru este un instrument extrem de puternic și fiecare dintre noi îl avem…despre cum îl folosim sau dacă știm sa-L folosim este o întreaga poveste și se leagă mult de puterea personală, de intuiție, însă nu e acum momentul pentru aceasta poveste.

De mult mă pregătesc sa scriu despre mine, dpdv profesional și sa iti povestesc despre ce am devenit pana acum în aria profesionala, o arie vasta a vieții oricărui om.

Recent am auzit la TV exprimarea „în România toată lumea este psiholog”…ceea ce m-a intrigat, pentru ca a fost spus intr-un fel peiorativ.

Am spus-o de multe ori (și nu doar eu), suntem într-un moment istoric al accesului la informație și posibilitatea de a ne informa și totuși ne lipsește discernământul în a selecta ce este potrivit și ce nu și in ce moment al vieții alegem.

Da, faptul ca este abundență nu ne ajuta, paradoxal ne derutează, luându-ne mult mai mult timp pentru a găsi ce avem nevoie.

Vorbesc aici despre informația necesară, potrivită noua.

Probabil ai observat și tu ca și mine ca sunt persoane cărora le place sa fie precise, pregătite din toate punctele de vedere, atât prin certificări și cursuri și persoane care învață informal și nu au o problema sa aplice ce au învățat pe ceilalți fără sa aibă vreo reținere.

În România, în rest nu știu, piața sănătății mintale este o piața intr-o faza de maturizare accelerata, sunt din ce în ce mai multi specialiști acreditați in domeniul sănătății mintale însă este și o piața din ce in ce mai competitiva.

În paralel cu aceasta, exista zona de terapii alternative și complementare care nu este foarte clar definita sau reglementată, iar în acest caz discernământul + intuiția este tot ce avem.

În acest moment și eu activez în aceasta zona, să-i zicem „gri”, care nu este clar reglementată și nu mă tem să-ți spun acest lucru, dimpotrivă.

De ce spun zona gri? Pentru ca, desi am căutat pe langa învățare continua sa am și o forma oficială în care sa pot practica și ceilalți sa aibă încredere în ceea ce ofer, este o provocare sa diferențiez cu certitudine zona activității mele.

Din păcate atât pentru mintea mea care caută legalitate, certificare, dar și pentru acesta arie vasta a dezvoltării personale si spirituale, prin diferite forme de terapii alternative și complementare, am găsit foarte putina claritate legislativă.

Așadar, de ce scriu toate acestea? Pentru a te susține în a folosi gândirea critica alături de intuiție în alegerile tale 🙂    

Mă voi întoarce spre mine, spre ce am de spus despre mine și calea devenirii mele, mai ales in practica mea profesională actuală.

Voi menționa parcursul devenirii mele, de după terminarea liceului, sub forma narativa (aici se regaseste pregătirea mea formala), iar spre final sub forma unei liste cronologice a cursurilor parcurse de mine și a certificărilor obtinute.

Pe scurt iti voi menționa pregătirea mea, dinainte de a  fi în domeniul terapiilor complementare și a dezvoltării personale, ca sa înțelegi/vezi de unde am început.

Sunt absolventa de Facultatea de ’Stiințe Economice’ (în sistem vechi de 4 ani, unde am intrat și cu examen de admitere scris la doua materii), urmată de câțiva ani buni de munca în domeniul bancar (preponderent), munca pe care în cea mai mare parte a timpului am iubit-o, putine fiind perioadele în care nu mi-a plăcut ce am făcut.

În jurul vârstei de 30 de ani, deja lucram de peste 9 ani, am simțit tot mai mult chemarea interioară de a înțelege mai mult despre viață, despre „de ce-ul” din spatele existentei mele (nota: am implinit 30 ani in 2009).

Atunci mi-am dorit și sa mă reorientez sau sa avansez, pt ca simteam ca vreau ceva mai mult, chiar dacă încă nu era clar ce anume vreau (impulsul interior era puternic, însă mintea nu înțelegea semnalele, iar eu știam doar ca ceva “trebuie”, ai avut asemenea momente in viața ta?)

Tot atunci am luat contact și cu dezvoltarea spirituală participând la diferite cursuri (de trezire a inimii, reiki, îngeri, radiestezie), însă ce pot sa spun despre asta este ca au fost prea „brutale” pentru cineva ca mine, cu o minte logica, organizata…aș putea spune ca pe moment mi-au făcut mai mult rău decât bine. Si ca să-ți dau un indiciu, asta se întâmplă în perioada anilor 2010-2012.

Am făcut și un masterat tot in cadrul Facultății de Științe Economice, în Managementul Organizației (2013-2015), iar în timpul acestui master am rămas însărcinată cu primul nostru copil, ceea ce a declanșat multe schimbări interioare pentru mine.

Am ales sa nu finalizez masterul prin disertație, nu-i mai vedeam sensul, însă am finalizat conținutul acestuia.

O paranteza importanta, in timpul cât am fost angajata în domeniul bancar, în cadrul băncii unde lucram am fost selectata pentru a deveni trainer (formator) intern, moment căruia nu i-am găsit Semnificația atunci, a fost un moment de mândrie personală, însă nu am înțeles atunci ca aceasta cale îmi indică ceva semnificativ despre mine.

E ușor sa mergem cu mintea în fantezie și așteptări care adeseori nu au legătură cu realitatea.

Acest curs se întâmpla în 2008, încă nu implinisem 30 de ani, eram însă foarte aproape 😉

Revin la subiect, in timpul sarcinii cu primul copil s-au declanșat o serie de transformări interioare, pe care nu le puteam ignora. Parca veneau spre mine toate informațiile din lume despre putere interioară, despre sănătate, despre corpul fizic și legătură reala și profunda dintre minte-emotii și corp.

Si toate aceste informații, se străduiau sa se înghesuie în mintea mea ca sa fiu pregătită…a fost prea mult.

Și a durat destul de mult timp sa le sortez…abia acum aș putea spune ca am înțeles ce a venit spre mine și de ce.

De atunci încoace s-a născut și al doilea copil al nostru, ceea ce a amplificat canalele de transmitere a informațiilor.

Am început sa mă reorientez profesional la scurt timp după nașterea primului copil, în 2014,  pentru ca din timpul sarcinii am simțit foarte clar, împotriva a tot ce spunea mintea mea logica și rațională, ca nu mă voi mai întoarce niciodată în rolul de angajat fiind mama.

Nu știu de unde am avut puterea atunci și de ce, însă e mai putin important, chiar dacă ultimii 12 ani din viață mea au fost cei mai intenși ani trăiți, din toate punctele de vedere (și cu plusuri și cu minusuri).    

A fost si este mult tot ce facem si suntem in acest context. 

Imi trebuie un spațiu separat sa cuprind în cuvinte, măcar o parte din complexitatea vieții din ultimii 12 ani.

Și când spun 100% este 100%, de prezenta, și cât se poate de multa conștiență (deocamdată eu știu ca nu pot 100% conștiență și stiu ca puțini se pot lauda ca pot), nu am avut ajutor din exterior decât in cazuri excepționale, în fapt nici nu aș fi acceptat ajutor…ca o mențiune observată acum, la rece. 

Au fost momente de oboseala cronica, am trecut prin doua burnout-uri, totusi nu am renunțat, însă am început sa ma observ și sa-mi iau pauze atunci când corpul o cere.

Am învățat sa ma dezvăț de acel “si când nu mai poți, mai poți un pic”…încă este in curs, pentru ca convingerile puternice de acest fel, sunt imprimate in subconștientul majorității la un nivel profund.

Bun, acum hai sa recapitulam puțin: 

  • din 2008 mi s-a revelat o noua cale, pe care am înțeles-o mult mai târziu,
  • In perioada 2010-2012 am parcurs o etapa cu cursuri spirituale,
  • In perioada 2013-2015 am parcurs un master, însărcinată fiind, in 2014 am nascut,
  • In 2017 am născut al doilea nostru copil, poți citi despre aceasta perioada in acest articol

Și acum hai sa-ți spun, doar ca și transformare profesională ce am parcurs, iar aici îți enumăr acele cursuri in urma cărora am primit certificări emise de autorități din tara sau străinătate:

  • in 2015 am fost autorizată ca și Consilier Dezvoltare Personală, certificare obținută intr-un cadru formal;
  • Între 2021-2023 am studiat și obținut, parcurgând nivelul 1,2 și 3, certificarea ca și practician cu remedii florale Bach (BFRP) emisă de Bach Center UK.
  • In Iulie 2026 am finalizat certificarea ca și NLP Practitioner (practician in Programare Neuro-Lingvistica);

In perioada 2015-2026 am mai participat la multe alte cursuri cu sau fără certificări emise:

  • 2016-2017 cursuri și tabăra cu subiectul Noua Medicina Germanică, alături de Dr.Crina Veres (tabăra) și Mihaela Alexandru (curs)
  • 2016-2017 cursuri informale de Cheile Genelor (secvența de activare), Astrologie natală, Respiratie conștientă;
  • 2020-2021 cursuri de EFT niveluri 1,2,3 (cu atestare de participare) și Thetahealing Baza (certificare internațională pt practica)
  • 2023 – curs Human Desing, Living Your Design cu Oana Ciobanita
  • 2025-2026, Acces Bars (certificare internațională pt practica), Curs certificat de MBSR (Mindfulness Based Stress Reduction).

Sunt multe cursuri care acorda „cerficare ca practician” insa nu se supun legislatiei nationale,  TOTUSI asta nu inseamna ca nu sunt VALABILE.

Pe langa acestea sunt multe alte workshopuri pe care le-am plătit in scopul dezvoltării mele personale, a vindecării si autocunoașterii, mi-ar lua prea mult sa le Menționez si bineînțeles la acestea se adauga alte zeci de webinarii online, gratuite, însă toate cu multe informații valoroase.

Îmi place sa fiu la zi cu tot ce apare, cărți, studii, etc si pot sa spun ca sunt si un veșnic student, asta nu înseamnă ca nu aplic sau folosesc deja in munca mea tooot ce am acumulat.

DE CE am facut atat de multe cursuri? Pentru ca nu cred intr-o singura versiune a ceea ce exista 🙂 si facand atat de multe cursuri am descoperit ca multe din informatii sunt interconectate, nu exista o versiune absoluta si ne pot contribui mult mai mult folosindu-ne de ele.

Lucrul cel mai important in acesta zona a terapiilor alternative si complementare, respectiv a dezvoltarii personale si/sau spirituale, atunci cand alegi  persoana/persoanele la care apelezi sa:

  • fi urmat un curs recunoscut,
  • aiba o dovada a acestui fapt,
  • si,  sa reflecte in propria-i viata ceea ce propovaduieste.

In prezent munca mea principala este in aducerea coerentei dintre minte, inima si corp, prin mult lucru cu mintea 🙂

Stii ce este „mintea”? Poti cauta informatii si sa studiezi pe cont propriu acest subiect, eu iti spun pentru mine ce inseamna: este efectul a ceea ce se intampla in creier. Ca si digestia, care este procesul complex al aparatului digestiv.

Stiai ca transplantul de creier nu este posibil? spre deosebire de transplantul de inima sau alte organe vitale?

Si ca exista cazuri de recuperare totala dupa stop cardio-respirator, de exemplu, dupa o durata mare de timp? (cred ca o sa revin la acest subiect pentru ca este extrem de interesant) Mentionez asta pentru ca in acest caz specific exista o privare a creierului de oxigen si totusi sunt cazuri de recuperare totala…

Sau ca, recuperarea din moarte cerebrala nu este posibila? decat in cazurile in care a fost gresit disgnosticul?

Mie asta imi suna asa: corpul fizic nu poate FI fara creier, da, nu poate trai fara inima, asa incat acestea sunt interconectate si totusi creierul este esenta…fara sa o spun in sens peiorativ.

Unde „stam” cel mai mult din timpul nostru?

p.s. oricand doresti sa ma intrebi despre cursurile pe care le-am absolvit esti binevenit/a.

 

Minte-Emotii-Corp

In ultimul timp am explorat mult legătura dintre Minte-Emotii-Corp, asta fac de câțiva ani, însă dacă pana acum mergeam mult despre cum să-ți Cunoști și antrenezi mintea, ultimele luni au fost despre descoperirea efectelor minții prin gânduri și emoții asupra corpului fizic, chiar in contextul antrenarii acesteia.

Mereu am fost reținută la tratamentele alopate, îmi amintesc de mine copil în aceasta faza, cu multi ani în urma, totuși autoritatea principala o reprezentau medicii, restul era doar ajutător.

Dar, cel mai puternic impact il simți când tu ești subiectul principal al medicilor, sau mai bine zis ești cobaiul medicilor.E greu și când cei apropiați ție trec prin experiențe medicale, mai scurte sau permanente, dar când tu ești în poziția de a Nu putea face nimic, e groasa :-).

Așa s-a întâmplat în urma cu aproape 15 ani, viața m-a dus într-un punct în care, am înțeles ca medicii nu te pot face bine, te pot susține pana la un punct, nu știu nici ei foarte bine ce se întâmplă în interiorul tău, decât la nivel teoretic și mai sunt și antrenați pentru cele mai pesimiste scenarii așa încât fiecare devine responsabil să-și înțeleagă propriul corp și cum funcționează .

Și pana atunci am avut multe experiențe din care aș fi putut întelege asta, însă pentru mine acesta a fost punctul acela, de maxim.

Am sa va spun pe scurt povestea a ceea ce a însemnat acest moment de cotitura, dar pentru asta voi și cadra un pic viața mea de atunci.Si, subliniez, aparent nu a fost nimic permanent, grav sau dramatic, însă o persoana, adică eu, pentru câteva luni nu am funcționat optim, iar pentru mine a fost semnificativ.

Era în anul 2010, aveam 31 de ani, lucram într-o banca în acel moment, făceam ceea ce îmi plăcea, putine au fost zilele în care mă duceam cu greu la munca, lucram în acest loc de munca deja de 6 ani, însă pe langa aveam o mulțime de alte responsabilități.

Sunt prima născută din 5 copii ai mamei mele, din doua căsătorii, lucru care mi-a marcat viața în mod semnificativ.

Am devenit devreme un copil-adult, care a decis de mică ca trebuie să-și salveze mama, ca eu sunt singura pe lume și ca viața este o lupta și prin urmare trebuie sa lupt din greu, singura, cu totul.

Nu am simțit acest greu decât târziu, mintea îmi spunea mereu ca pot, ca trebuie sa pot, ca și atunci când nu mai pot, tot mai pot un pic….pana când corpul meu nu a mai putut duce și am început cu tot felul de clacāri.

Totul începuse de prin 2009, cu diverse forme de provocări de sănătate care mă scoteau din funcțiune la propriu, trebuind sa stau în pat, însă finalul anului 2010 și începutul lui 2011 au fost momente epice.

În toamna anului 2010 am renovat apartamentul în care locuiam, m-am implicat desigur cu toată forța, însemnând chiar sa car sacii de adezivi, parchet și alte greutăți, deloc putine pentru o tânără femeie care aveam atunci în jur de 48-50 kg la o înălțime de 1,65m 😇

Totul se întâmpla în timp ce restul vieții mergea în același ritm, cu aceleași responsabilități: serviciu deloc relaxant, chiar dacă îmi plăcea, responsabilitatea deplina a unei surori la acel moment.

Zilele mele incepeau devreme, pe la 6-7 dimineața și adesea ajungeam sa mă odihnesc după miezul nopții.

În acest ritm au decurs câteva luni, aproximativ din septembrie pana la sărbătorile de iarna, pana atunci reușisem sa termin cu renovarea și mă gândeam ca voi avea o bine-meritată perioada de odihna.

Mda…în Ajunul Crăciunului am mers la casa părinților mei de la țară, împreună cu surorile, fratele și cumnatul meu. Mama noastră era plecata în Italia sa lucreze, așa încât ne doream sa fim alături de tatal nostru(tata vitreg pentru mine și una din surori).

Începeam sa simt ca, corpul meu mai are un pic și clachează, însă mă gândeam ca sunt tânără și nu are cum sa se întâmple așa ceva, ca urmează sa mănânc și sa mă odihnesc, deci o să-mi revin.Simteam des asta în perioada aceea, însă mereu îmi spuneam același lucru: „lasă ca mâncăm, dormim un pic și totul va fi bine.”

Ajunși la țară, tatal meu a pregătit o bautura ce se consumā la sat, înainte de masa, mai ales în timpul sărbătorilor: țuica fiarta cu zahăr și busuioc, se consuma un mic păhărel cât timp este calda băutura, apoi urmează mâncarea.

După băutură, care a fost mai degrabă o gura de băutură calda, plăcută, dulce-aromata, însă prea tare pentru mine, am simțit ca sunt tot mai slăbită, și am simțit sa merg pana la baie.

La țară, cel Putin la noi, în casele vechi nu este toaleta, în acest caz toaleta se afla intr-o anexa care nu era direct legată la casa.

M-am dus la toaleta, iar când am ieșit, langa baie era bucătăria, am simțit ca nu mai pot ajunge pana sus în casa, am simțit ca voi cădea, așa ca m-am Așezat pe patul din Bucătărie.Nu aveam putere nici sa strig sau sa anunț cumva pe cineva…am simțit ca îmi revin, dacă stau un pic.

Nu știu nici în ziua de astăzi cât a durat pana m-au găsit, cât timp am stat acolo pana cineva s-a gândit ca nu mai apar, îmi amintesc doar ca la un moment dat una din surorile mele mă pălmuia în disperare țipând la mine sa mă trezesc…mă Tinea pe brațe, și se chinuia sa mă scuture și sa mă trezească…

Striga la mine sa răspund, știu ca am deschis ochii si aveam impresia ca eu vorbesc, pentru ca simteam ca tip din răsputeri sa nu mă mai pălmuiască ca o văd și o aud.

Apoi, îmi amintesc cum toată lumea s-a agitat, m-au urcat în mașina cumnatului meu și am pornit cu toții, înghesuiți.

Am ajuns la secția de urgente în Orășelul din apropiere, acolo m-au preluat și m-au pus pe o masa/pat, îmi amintesc doctorița care îmi punea întrebări, toți se agitau…am început sa plâng, simteam frica și disperare ca nu îmi puteam controla corpul, și nu mă auzea nimeni, parca eram undeva deasupra corpului meu și totul mi se părea ireal.

Când m-a văzut ca plâng, doctorița, cu o „sensibilitate”de călău, m-a amenințat ca mă duce „sus la nebuni”…interesant ca am reținut asta, nu?

M-am oprit din plans…m-am conformat :((.Mi-a pus o perfuzie, a durat mai bine de 2 ore pana am reușit sa scot primul cuvânt. Ne-am întors acasă.

Zilele următoare, după ce au trecut sărbătorile de iarna mi-am contactat doctorița de familie să-i povestesc incidentul…am cerut sa investighez, pentru ca nu înțelegeam cum mi s-a intamplat așa ceva, și voiam sa înțeleg ce anume mi s-a întâmplat, mă gândeam eu atunci ca medicii îmi pot spune.

După câteva analize de sânge și un EEG, singura explicație a fost ridicatul din umeri….aaaa, și un diagnostic vaaag: sincopa pe centrul vorbirii.Nici macar o recomandare…

Începeam sa înțeleg ca mersul la doctor e cumva fără nici un răspuns.Am avut multe și alte experiențe cu medicina alopata, prin prisma mamei mele și a surorii celei mici care a fost diagnosticata încă de bebeluș cu epilepsie (între timp a adunat și alte diagnostice) însă nu avusesem prea multe experiențe personale (din fericire).

În următoarele două-trei luni după acest incident am trecut printr-o amigdalita purulentă, o laringo-bronsita, o sinuzita și o inflamate a articulațiilor, una după alta, toate tratate cu antibiotice, deci cu 4 serii de antibiotice, consecutive, plus alte analgezice și probiotice și mai știu eu ce.

După toate acestea, eu zaceam în pat, tuseam pana la vomitat și nu eram în stare sa stau în picioare….acela a fost momentul în care totul îmi părea o mare minciuna: cum se poate ca după atâtea medicamente eu sa fiu mai rău decât eram la început?

De ce nu știe nimeni să-mi explice ce se întâmplă cu mine?

Cum se poate ca un medic să-mi prescrie medicamente care mă fac sa mă simt atât de rău încât simt efectiv ca mor pe picioare?

Aveam prea multe întrebări fără răspuns, prea multi umeri ridicați și deja 3 luni în care nu avusesem nici măcar o săptămână în care sa mă simt bine…..Și, nu înțelegeam ce s-a întâmplat ca brusc adun toate bolile una după alta.

În acel moment am decis ca nu voi mai lua medicamente fără sa înțeleg pentru ce le iau.

Am apelat la un medic care pe langa medic, mai avea și formare în medicina chinezeasca și naturopatie. 

Am așteptat aproape doua luni pana am ajuns la dansul.

Între timp am mai folosit doar ceaiuri și tincturi, de care nu eram straina, însă nu le atribuisem roluri principale în afecțiuni acute.

Pana la programarea propriu-zisă începusem deja sa mă simt mai bine.A fost prima data în viața mea când am stat așa mult în cabinetul unui medic răspunzând la întrebări.

Se uita la mine, mă întreba, isi nota și apoi punea alte și alte întrebări.

Mi-a dat o lista de remedii naturopate și o trimitere către ceva analize, nu multe și urma sa ne revedem după 6 săptămâni.

Am urmat tratamentul indicat pentru un timp, câteva luni,  am mers la controale de vreo 2-3 ori, pana mi-am pierdut răbdarea, era extrem de căutat, trebuia sa aștept mult la controale, nu se respecta o ordine și nu mai simteam ca vreau sa continui așa.

Asa ca m-am oprit.Insa acesta a fost de fapt Începutul trezirii mele în cunoașterea de sine, cel putin dpdv al corpului meu.

Tatal meu vitreg se ocupa, spun se ocupa pentru ca nu mai este printre cei vii, și cu culesul plantelor medicinale.Prepara tincturi și diverse unguente, însă la început am rezonat mai mult cu ceaiurile din plante culese și uscate cu grija, și ocazional cu câte o cataplasma de tătăneasa.

Deci, nu eram straina de naturopatie, dar cum am spus deja, simteam aceasta varianta mai mult ca o varianta ajutatoare medicinei alopate.Din acel moment al vieții mele am inversat total rolul naturopatiei și au urmat ani de studiu și înțelegere a modului în care funcționează corpul meu.

Așa cum am spus la început, sunt aproape 15 ani de la acel moment, între timp am devenit mama a doua suflete minunate, am născut natural de doua ori, după Varsta de 35 de ani :-), am alăptat 6 ani Jumatate…nu fără efort, nu fără probleme de sănătate, însă ce va pot spune este ca una din nașterile mele, a doua, a fost complet nemedicalizata, copiii mei au în prezent catre11 ani și 8 ani, nu cunosc tratamentele din medicina alopata, cu o miiiica excepție, folosirea unor doze mici de ibuprofen pentru dureri de Dinți și astea fiind după Varsta de 10 ani a fiului meu. Am trecut cu ei prin diferite afectiuni comune, cateodata frecvente, alteroi rar, insa fara medicamentatie alopata.

Nu, nu vreau sa spun ca medicina alopata nu-și are sensul, pentru ca ar fi greșit, isi are locul ei, avem nevoie de medici, însă din păcate modul de educare a medicilor nu are în vedere tratarea holistica a omului, adică luarea omului ca un întreg Corp-Minte-Emotii.

Dacă te-am făcut curioasa/curios Ramai aproape și urmărește ce urmează să-ți mai povestesc aici despre: noua medicina germanică, somatizare, remedii florale Bach, uleiuri esențiale și alte suplimente descoperite de-a lungul timpului.

Vei avea posibilitatea sa citești despre unele dintre solutiile descoperite de-a lungul timpului și chiar sa Achiziționezi de la mine sau sa găsești sursa acestora.Urmareste canalul meu de whatsapp sa vezi ce postez in categoria de produse  aici

Spor în toate! și retine asta: suntem aici pe Pământ și chiar dacă nu știm încă de ce, un lucru este sigur suntem în corp de Om și trăim cu minte și emoții de Om, hai sa ne onoram aceasta existenta <3 

P.s.Nu dețin soluții miraculoase, cu efecte rapide și imediate, nici suplimente de acest fel, însă tot ce scriu sau voi scrie, tot ce recomand este integrat în experiența mea personală și a familiei mele.